Un lucru e clar: Kylie Minogue stie sa faca show! Si nici nu vad cum ar putea sa nu faca, mai ales ajutata de aceste minunate costume. Ohhh, si ce am mai salivat…
Imi pare tare rau ca nu am reusit sa ajungem la concertul ei din Praga din 2 martie dar avand in vedere ca este inca tanara si nelinistita sper sa mai am ocazia asta, a doua oara sigurat nu o mai ratez!
Sursa: youtube
Am hotarat sa scriu acest post in speranta ca va fi de ajutor persoanelor care practica croitoria la nivel de amator si nu au resursele financiare necesare pentru a-si achizitiona un bust de croitorie. Sunt mai multe tipuri de busturi de croitorie: fixe si reglabile. Cele fixe sunt pur si simplu niste manechine de plastic, in general, si au preturi de 100-200 de lei. Problema cu aceste busturi e ca, in cel mai bun caz sunt pe masuri (S-M-L sau 38-40 etc) si deci nu sunt adaptate formelor corpului, si majoritatea dintre noi nu avem masurile standard pentru o anumita marime (poate ne este buna bluza de o marime si pantaloni de la alta, de la aceasi firma). Cele care se pot regla sunt adaptabile oricarui corp, dar costa peste 200 de euro.
O varianta mai ieftina si care reprezinta copia fidela a corpului unei persoane se poate face acasa cu putin ajutor din partea unei persoane si cateva materiale ieftine.
Avem nevoie de:
- un tricou lung pana la solduri (sau cat de lung vrem sa facem bustul), nu foarte stramt;
- scoci sau banda adeziva;
- umplutura (ziare, carpe, burete, melana, spuma poliuretanica, PET-uri, etc);
- o coada de matura sau o bara pe post de picior
- un suport de brad sau un disc metalic greu, cu o gaura in mijloc pentru fixare;
- o persoana care sa ne ajute
Se incepe cu demarcarea liniei de sub bust si cu marcarea liniei decolteului. Trebuie sa avem grija in ce fel punem banda adeziva pentru ca riscam sa facem un bust…fara bust, deci aplatizat, ceea ce nu este de dorit si ar fi recomandat sa purtam sutien. De asemenea trebuie avuta mare grija la tinuta pe care o adoptam in momentul invelirii, sa nu stam intr-o parte sau cu spatele incovoiat.
Dupa ce ne-am invelit bine in scoci/banda adeziva rugam asistentul sa taie tricoul pe mijlocul spatelui de jos pana sus ca sa-l putem scoate de pe noi. Dupa ce am scos tricoul lipim cu grija taietura de pe mijlocul spatelui astfel incat sa nici nu se observe. Se umple bustul astfel obtinut cu ziare mototolite/carpe/burete/melana/spuma poliuretanica. Atentie la spuma, am citit niste review-uri nu tocmai incurajatoare despre cum s-ar fi umflat prea tare si ar fi stricat forma manechinului. Eu nu am incercat cu asa ceva, am umplut bustul meu de croitorie cu ziare mototolite si a iesit foarte bine, dar aveti grija sa le indesati bine.
Cu ajutorul unei coade de matura si unui suport de brad putem confectiona un suport pentru manechin.
Un tutorial cu imagini graitoare puteti gasi aici.
Marti cand a ajuns Sebi acasa mi-a povestit despre pasarea ranita pe care a gasit-o in copacul din spatele masinii. Cand am auzit de sange m-am gandit ca bietul pasaroi trebuie sa fie ranit tare asa ca m-am dus sa vad despre ce e vorba. Din pacate nu am luat cu mine decat niste apa si faramituri de paine sie a avea nevoie de mai mult decat de atat.
Dintr-o cutie pe care am folosit-o la mutat i-am facut culcus si am dus-o sus unde, cu ajutorul lui Sebi, i-am taiat ata de la picior si i-am dezinfectat rana de la aripa cu apa oxigenata. In momentele alea mi-a parut rau ca nu ne pricepem niciunul la pasari si nici atat la doftoricit ceva. Piciorul de care a fost agatata parea rupt dar nu am reusit sa-l punem la loc.
Dimineata urmatoare, la primele raze ale soarelui, musafirul nostru era treaz si statea pe ambele picioare! A inceput sa si manance faramiturile de paine pe care i le-am pus de cu seara si din visina pe care i-am dat-o nu a mai ramas decat samburele, si ala foarte bine curatat. Ea saraca vroia sa fie libera asa ca am dus-o in parcul din spatele blocului sa-i dau drumul. Dar ea a fost mai rapida, cum a simtit ca e afara a sarit din cutie si a inceput sa tzopaie pe iarba. Ma mai uitam din cand in cand de pe geam sa vad unde e si daca e bine, si dupamasa am mers la o plimbare prin parc sa o vedem pe pasarea noastra. Am gasit-o pe langa un copac, unde tzopaia vesela. Din pacate nu cred ca poate zbura dar sper sa-si revina repede. Ce bine ca aici nu sunt caini vagabonzi!
Weekend-ul care a trecut l-am petrecut intr-un mod foarte frumos si obositor in acelasi timp. Acum cateva saptamani ne-am hotarat sa mergem la concert la Vaya con Dios intr-o duminica dimineata, cand navigand pe Internet, Sebi a dat peste un site care anunta acest eveniment. Desi concertul s-a tinut la mai bine de 500 de km de locatia noastra actuala am hotarat sa mergem pentru ca o astfel de formatie care nu e foarte comerciala si de care nu s-a mai auzit multe in ultima perioada are foarte putine concerte si se poate retrage oricand. Spre surprinderea noastra Dani Klein a anuntat ca dupa concertul din Tunisia va lua o pauza lunga pentru a se odihni (are o varsta si ea…) si poate pentru a scoate un nou album…asa ca bine am facut ca am mers ca cine stie cand ii mai prindeam sa cante aproape de noi. Concertul mi-a placut foarte mult, nu a fost unul la care lumea s-a agitat, a fost unul la care s-a ascultat muzica buna. O melodie care mie imi place foarte mult, dar nu a fost cantata in acest concert:
Sursa: Youtube
Ljubljana si-a facut un loc in inima mea de cand am vizitat-o vara trecuta. Nu este o capitala impresionanta prin marimea ei si probabil ca multi nu sunt de acord cu mine, dar mie mi s-a parut speciala si m-as intoarce acolo cu drag oricand. Calmul oamenilor care au iesit la plimbare pe strazi sau in parcul imens din oras ofera calatorului o stare de liniste. Traficul e aproape inexistent, nu exista tramvaie in oras, doar unul transformat in bar, si cele cateva masini si autobuse abia se aud cand trec pe langa tine. Centrul orasului, unde e plasata si statuia lui Preseren, un fel de Eminescu sloven, ofera vedere catre castelul din varful unui deal, singurul obiectiv din acest oras care nu impresioneaza, cel mai bun lucru ce-l poti vedea odata ajuns sus la castel este privelistea asupra orasului. O poza cu Triple Bridge:
Unele locuri pe care abia acum le-am descoperit, cum ar fi podul unde indragostitii isi scriu numele pe un lacat il inchid pe acest pod si arunca cheia in apa (sau cel putin asa se face la Paris pe Pont des Arts). Acum atmosfera a fost data de terasele pline de lume.
Cum harta lumii pare foarte mica si cu gandul iti vine tooot sa calatoresti, am observat ca Zagreb e destul de aproape de Ljubljana asa ca nu a scapat nevizitat. Intrarea in tara a fost mai usoara decat iesirea, unde nu lipsea mult sa ne imprietenim cu un cutu politist care detecteaza droguri. Vamesul croat nu cred ca a mai vazut vreodata buletine romanesti pentru ca nu stia ce sa faca cu ele, la ce sa se uite. Profit de acest moment pentru a-mi exprima o nemultumire: in cartile de identitate noi nu apare data nasterii. Ea exista in codul numeric personal dar am avut multe probleme din aceasta cauza…in multe locuri am pierdut mult timp pana a cautat respectivul data nasterii, pana a intrebat (poate intr-o limba necunoscuta de noi) si pana am inteles ce vroia de fapt. Bad idea sa se scoata fix data nasterii.
Zagreb este un oras cu mult mai mare decat Ljubljana, mai murdar, dar foarte frumos. Si aici vremea buna a scos la plimbare locuitorii orasului si strazile s-au umplut de viata. Intr-un tur de foarta am reusit sa vedem destul de multe obiective turistice, catedrala Adormirii Maicii Domnului, catedrala Sf. Marcu, piata Ban Jelacic, parcul Maksimir si inca cateva.
Si uite ce am gasit umbland pe strazile din Zagreb:
…din pacate era inchis.
Powered by FireStats