Pentru ca in 25 octombrie e ziua armatei romane, joi a fost ziua portilor deschise la cetatea Aradului. Nu stiu cat de mediatizat a fost evenimentul, adica cata lume a stiut ca se poate vizita cetatea in acea zi, pentru ca acolo am vazut aproape numai elevi si sotii de militari.
La intrare am fost nevoiti sa ne legitimam si fiecare vizitator a fost trecut pe o lista cu numele si datele din buletin. Am asteptat cateva minute pana au mai intrat cateva persoane ca sa formam un grup. Nu puteai sa umblii de capul tau pe acolo, fiecare grup avea un ghid, membru al armatei, care ne insotea si de explica despre fiecare lucru pe care il vedeam. In piata din fata bisericii era o expozitie de tehnica militara (masini, armament). Toti membrii armatei au fost foarte draguti si binevoitori, ne explicau cum se folosesc armele, au lasat copii sa se urce pe tancuri si sa se joace inauntru, ajutau oamenii sa tina armele in pozitie corecta ca sa-si faca poze cu ele.
In interiorul comandamentului am vizitat muzeul cetatii, unde am constatat ca elevii din ziua de azi se duc cam degeaba la scoala: nu stiau cand a avut loc unirea, de cine a fost facuta, intre ce anii a fost primul/al doilea razboi mondial (unii au zis ca intre anii 100 si 101 – saracul Decebal, cred ca era el bucuros sa fie asa longeviv).
Din jumatate in jumatate de ora au avut loc reprezentatii de asalt cu o masina si mai multi soldati. Am avut un sentiment de neliniste si m-am gandit ce urat trebuie sa fie razboiul cand au inceput sa traga cu tunul.
Am mai vizitat si capela, unde ne-a intampinat la fel de binevoitor, preotul. Ne-a povestit ca tot ce este in acea capela este facut de catre militari, inclusiv picturile, care erau foarte frumoase. Tot el ne-a spus ca biserica mare, care este abandonata de ceva vreme, nu are sprijinul nimanui, s-a incercat la ministerul culturii, ei au aruncat pisica peste gard si tot asa. Pacat de un monument asa de frumos sa fie lasat in paragina, mai ales ca este in patrimoniul UNESCO.
Vizita la cetatea Aradului mi-a inseninat ziua, si am ramas placut surprinsa sa vad ca mai exista oameni binevoitori in tara asta, cu atat mai mult cu cat de la militari ma asteptam sa fie mai duri si fara inima decat restul populatiei, dar m-am inselat. Cinste lor!
Contact:
- August 2010
- Iulie 2010
- Iunie 2010
- Mai 2010
- Aprilie 2010
- Martie 2010
- Februarie 2010
- Ianuarie 2010
- Decembrie 2009
- Noiembrie 2009
- Octombrie 2009
- Septembrie 2009
- August 2009
- Iulie 2009
- Iunie 2009
- Mai 2009
- Aprilie 2009
- Martie 2009
- Februarie 2009
- Ianuarie 2009
- Decembrie 2008
- Noiembrie 2008
- Octombrie 2008
- Septembrie 2008
- August 2008
- Iulie 2008
- Iunie 2008
- Mai 2008
- Aprilie 2008
- Martie 2008
- Februarie 2008
- Ianuarie 2008
- Decembrie 2007
- Noiembrie 2007
- Octombrie 2007



