• Home
• Eu bebelusha

bebelusha.net

• Ce inseamna sa fii inginer

  28Feb
  Categories: Cu si despre una alta Comments: 1

  Cand m-am nascut tata a fost dezamagit ca nu sunt baiat. Pe vremea aceea nu exita ecograful ca sa se stie dinainte daca copilul va fi fata sau baiat. Cred ca era mai bine sa nu stii, sa fie surpriza.
  Mama vroia fata si tata vroia baiat. Ciudat, nu au cazut de acord asupra nici unui nume de baiat, cred ca au avut o presimtire.
  Dezamagit ca nu eram baiat tata a spus ca nu-i nici o problema, cu toate ca sunt fata tot inginer electronist ma face. Pana la 17 ani nu am dat nici un semn ca as avea inclinatii spre asa ceva. Mie imi placea sa citesc romane, sa ma duc la teatru, sa cant la pian si alte lucruri care nu aveau nici in clin nici in maneca cu ingineria. Tata a uitat de ce si-a dorit cand m-am nascut si pe parcurs a ajuns la concluzia ca mai bine ca sunt fata.
  Cand am anuntat in familie ca vreau sa dau la Politehnica toti s-au mirat si au incercat sa ma opreasca fiind convinsi ca nu-mi va placea si ca imi ratez cariera, inclusiv tata. In ciuda tuturor acestor sfaturi am intrat la facultate si dupa cinci ani minunati, cred ca cei mai frumosi ani din viata mea, am ajuns INGINER ELECTRONIST.
  Am inceput sa-mi caut de lucru si am intimpinat anumite dificultati din cauza ca sunt femeie, si bineinteles ca nu vroiam sa fac altceva decat sa fiu inginer.
  M-am angajat la o firma pe post de inginer si cu timpul ideea mea despre statutul unui inginer a inceput sa se schimbe. Tata, tot inginer, lucreaza intr-o fabrica si este foarte respectat de catre muncitori, sefi de sectie si alti ingineri. Intotdeauna am crezut ca un om cu bun simt respecta un inginer pentru ca munceste foarte mult sa devina ceea ce este si in fiecare zi se confrunta cu probleme noi la care trebuie sa gasesca o solutie.
  Am observat ca oamenii mai in varsta respecta inginer, si in general pe cei cu scoala. Cei tineri sunt mai nesimtiti.
  Inginerul nu mai este ce a fost. Mai demult nu iesea nimeni din subordonati din cuvantul lui, acum comenteaza pentru orice lucru care il au de facut. Inginer a ajuns sa fie si politist. Trebuie sa-si verifice oamenii, sa-i urmareasca, sa-i pedepsesca si sa-i certe ca sa-si faca treaba pentru care sunt platiti.
  Din pacate la noi in tara oricine poate avea o diploma, asa ca respectul pentru cei cu scoala a scazut foarte mult. Se dau diplome pe banda rulanta, chiar si cei care nu stiu sa scrie si sa citesca pot sa-si ia o diploma, poate nu de facultate, dar de 8 clase sigur. Cat timp vor exista facultatile astea unde totul are un pret, aparute ca ciupercile dupa ploaie dupa ‘89, nici cei care si-au obtinut diploma prin munca nu vor fi pretuiti.
  Cate sute ani trebuie sa mai treaca ca sa stergem din ADN-ul romanului ideea de mita, coruptie, “las-o ba ca merge si-asa”, “nu fa azi ce poti lasa pe maine” si multe altele de care ne lovim in fiecare zi? De la refolosirea filtrelor de cafea pana la coruptie demonstram ca NU VREM sa inaintam.

  Tags: diploma, facultate, inginer

• Is it all in our minds?

  27Feb
  Categories: Cu si despre una alta Comments: 0

  Suntem de fapt condusi de ceea ce vrem sa credem? De multe ori ne lasam influentati de credinte general valabile, fara ca macar sa le incercam.
  Un exemplu ar fi apa puturoasa de la Mocrea. Nimanui nu-i place ce gust si ce miros are, poate doar celor carora le plac ouale clocite, dar cu toate acestea foarte multi oameni merg acolo sa ia zeci de litri. Femeile sunt cele care cad prada acestor influente cel mai usor.
  Cand eram mai mica un nenea ne aducea apa din asta puturoasa in fiecare saptamana. Mama mea bea cat de mult putea din ea si incerca sa ma convinga si pe mine. Am intrebat-o odata daca ii place, si mi-a zis ca nu-i place dar bea pentru ca face bine la sanatate.
  Acum cateva zile si eu am cerut sa ne oprim la izvor ca sa-mi iau o sticla de apa puturoasa. Am baut-o pana la urma cu gandul ca ma voi simti mai bine. Pana acum nici o schimbare.
  Probabil ca cineva i-a facut reclama, sau mai demult oamenii nu aveau alta sursa de apa mai buna asa ca au baut din asta. Lucrurile au degenerat si s-a ajuns la ideea ca aceasta apa ar avea puteri tamaduitoare.
  Ne face bine ceea ce simtim noi ca ne ajuta, nu ce spun unii si alti.

  Tags: apa puturoasa

• Weekend la munte

  23Feb
  Categories: Places i've been Comments: 0

  Pentru ca sotul meu nu s-a saturat de zapada am mai dat o ultima coborare de partie pentru sezonul acesta la Arieseni. Am aflat abia in seara de dinaintea plecarii ca “Sarbatorile zapezii” nu au avut loc saptamana trecuta, asa cum am crezut noi, ci taman cand vroiam noi sa mergem.
  Dupa un drum plin de gropi am ajuns in statiune/sat. Am inceput sa ne cautam cazare si am gasit pana la urma prin intermediar camere libere la o casuta din varful muntelui. Gazdele au fost foarte primitoare, ne-au facut foc in soba si ne-au ajutat sa facem gratar.
  Pe partie, in schimb, lumea si tara. Tot romanul era acolo gura casca la skiori si la spectacolele organizate. Ne-am pus frumos la coada la teleski, dar toata lumea se imbulzea. Eu deja turbam cand imi atingea cineva skiurile (noi), dar ei nici o treaba, pentru ca majoritatea aveau skiuri inchiriate, si bineinteles ca daca putem distruge ceva nu ne abtinem. Am crezut ca partia va merita timpul pierdut la urcare, dar din pacate nu pot sa spun decat ca a fost sub orice critica. Portiuni de gheata si de pamant la tot pasul si denivelari de mai tot timpul eram in aer. Nu au lipsit nici incepatorii viteji, care erau in proportie de 70% din totalul skiorilor, de care nu mai stiam cum sa ma feresc. Dupa intamplarea de acum doi ani de la Arieseni cand m-a luat pe sus o tipa ce nu stia sa skieze dar s-a dat cu avant in jos m-am cam linistit. Atunci mi-a indoit si unul din bete.
  “Doamna” de la bilete mai facea din cand in cand crize de nervi si urla prin difuzoare la cate unul care a cazut de pe teleski sau nu a apucat sa-l prinda. Daca vedea ca a cazut cineva urla pe el sa se puna din nou la rand. In Austria la faza asta opreau teleskiul si veneau sa te ajute.
  Viteza cu care mergea teleskiul era foarte mare, sau crosele alea erau prea apropiate, nu stiu exact dar oricum mi s-a parut ca nu-i intereseaza siguranta si bunadispozitia oamenilor ci sa scoata ei cat mai multi bani. Unul dintre barbatii aia care in mod normal ar fi trebuit sa te ajute sa te pui pe teleski a inceput sa se ratoiasca la mine pentru ca nu am reusit sa prind crosa. Atata nesimtire adunata la un loc nu am mai vazut de mult.
  Ce sa mai zic de fufele fardate si pe tocuri. Ele erau in tinute de discoteca pe partie. Cata minte poti sa ai sa iesi la minus nu stiu cate grade in haine subtiri?
  La ce servicii sunt ne mai si miram romanii merg in concedii in strainatate, ba mai mult, ca de ce nu vin strainii.

• Valentine’s Day

  15Feb
  Categories: Aniversari Comments: 3

  In loc sa pregatesc surprize pentru jumatatea mea, ieri a trebuit sa ma duc la lucru. Mai grav e ca o surpriza care trebuia sa o primesc nu a mai putut avea loc din acelasi motiv. Oricum nu am dat prea mare importanta acestei zile de-a lungul anilor, dar nici o ocazie de sarbatoare nu trebuie pierduta. Imi plac sarbatorile si aniversarile, de aceea sarbatorim o gramada de lucruri.
  Atmosfera a fost romantica saptamana asta datorita zapezii. Ce poate fi mai frumos decat sa stai la caldurica cu jumatatea in brate si sa te uiti cum ninge afara?
  Datorita lucrului am ratat si intalnirea blogerilor Speram sa ajung sa ma dau cu sania sau macar sa ma plimb prin parc pe zapada dar deja a inceput sa se topeasca…si probabil e ultima din acest sezon.

• The girl with brown toes

  10Feb
  Categories: Fantasy Comments: 1

  Imi amintesc si acum de “the boy with white toes”. Era ciudat intr-un fel normal. Pielea lui era atat de alba incat reflecta soarele.
  Eram atat de diferiti si totusi la fel. Ne intelegeam in ciuda diferentei de cultura si de limba.
  Stateam in arsita soarelui asteptand tramvaiul care ni se parea ca-l vedem in zare din cauza mirajului produs de caldura. Aveam niste sandale negre de lac cu toc cui si foarte decupate.
  Si atunci inimaginabilul s-a produs…”the boy with white toes”, impresionat de culoarea aramie a degetelor mele de la picioare mi-a zis “the girl with brown toes”.
  Mult timp dupa aceea a incercat sa dobandeasca culoarea aceea. A investit timp si bani in sandale de tot felul. A calatorit prin tari africane de unde mai trimitea cate o ilustrata cu motive tribale, scrisa la lumina lumanarii.
  Se pare ca a reusit pana la urma…ultima scrisoare pe care am primit-o a fost una in care se autointitula “the boy with brown toes”.

• Ultima zi de concediu

  06Feb
  Categories: Places i've been Comments: 2

  …si cand ma gandesc ca urmatorul concediu va fi pe la sfarsitul anului (
  Astazi este ultima zi pe care o petrecem la ski. Ne-am trezit de dimineata si am plecat spre partie cu gandul sa profitam din plin de ziua de azi. Cand am iesit din hotel am vazut ca a inceput sa ploua asa ca nu am mai mers pe jos pana la telecabina ci am luat un autobuz care ne-a dus pana la urma (cu un ocol prin alt sat) la partia de unde se poate lua telescaun sau teleski.
  Dupa prima coborare eram deja uzi asa ca am stat la o cana de ceva fierbinte sa se mai opreasca ploaia. Pana la urma am avut parte de o zi minutata, a iesit si soarele si noi am skiat/dat cu placa mai bine. Ce enervant ca in primele zile e mai greu, pana te obisnuiesti din nou cu skiatul, iar in ultimele zile cand te dai din ce in ce mai bine trebuie sa pleci acasa.
  Ce mi s-a parut ciudat a fost ca astia de aici nu lasa telescaunele pe sarma noaptea. La ora 16 cand se inchide partia le da jos pe toate, rand pe rand, si le baga intr-o incapere acoperita.

  Tags: ski

• Ce avem la cina?

  04Feb
  Categories: Places i've been Comments: 0

  Dupa cateva ore bune petrecute pe partie ni se face o foame de lup. La cina am primit cele mai ciudate mancaruri: pui cu sos de ananas si ceva par rosu deasupra, carne de vita cu varza rosie calita si niste cartofi intr-o forma foarte ciudata, snitel de porc cand in meniu scria escalop de porc, etc. Cel mai tare ma enerveaza ca taie carnea in niste fleici foarte groase, mie mi-ar place sa fie mai bine patrunsa, si scrum poate sa fie, numai nu in sange.
  Ce sa mai zic ca portile sunt foarte mici, daca nu ar mai fi supa, salate si desert nu m-as satura cu cele cateva grame de mancare frumos aranjate in mijlocul farfuriei.
  Nemtii si austrieci cred ca au un cult pentru mancare, stau la masa cu orele si mesteca parca i-ar forta cineva sa manance. Cu toate astea sunt destul de grasuti. La masa vecina avem o familie de pe aici care se holbeaza la noi cand mancam. Probabil ca li se pare ciudat ca mancam repede si mai mult decat ei si totusi suntem mai slabi. Am crezut ca aici o sa scap de partea cu holbatul, credeam ca in tari mai civilizate nu se mai practica. In Anglia e foarte urat sa te holbezi la cineva, se considera ca te crezi superior celui la care te uiti insistent.
  Se pare ca nici aici nu sunt cu mult mai civilizati oamenii, se baga in fata la cozi de parca numai ei ar fi pe lume…cred ca fac asta din cauza ca nu sunt invatati cu liste la cozi, batai pe o ruda de salam si alte relicve ale comunismului care au ramas adanc indoctrinate in spiritul locuitorilor frumoasei noastre tari.

  Tags: civilizatie

• Am skiuri noi

  02Feb
  Categories: Places i've been Comments: 1

  Dupa ce m-am chinuit si acum doi ani si ieri cu niste skiuri de 180cm si clapari model ‘97 ieri am hotarat ca nu se mai poate asa. Daca nu era ieri si viscol si soare si nu aveam nevoie de ochelari probabil ca o mai lungeam cu skiurile. Asa ca azi de dimineata am plecat catre cel mai apropiat oras in cautarea unui centru comercial care sa aiba magazine cu articole sportive. Am gasit un Intersport si cu ajutorul angajatilor magazinului am reusit sa-mi gasesc skiuri, clapari si ochelari de soare pentru ski. Skiurile erau deja reduse de la 500 de euro la 200, dar am avut parte de o surpriza: vanzatorul mi-a spus ca azi e reducere de 20% la toate articolele de ski. Pana la urma am ajuns la o reducere de 40 de euro la skiuri si de 20 de euro la clapari. Deja eram fericita ca am facut afacere buna.
  Cand colo ajung la casa cu bonul de skiuri si cu ochelarii de soare, casierita imi zice ca nu e asta pretul la ochelari, taie peste cel actual si scrie unul mai mic cu 15 euro. La faza asta am fost atat de surprisa ca nu am mai stiut ce sa zic. In magazine la noi e invers, la raft vezi un pret si cand ajungi la casa e cu totul altul, bineinteles ca muuuult mai mare. Stiu oameni carora li s-a cerut la casa in supermarketuri 100 de lei pentru un glob sau pentru o bucata de carne de porc. Ce sa mai zic de faptul ca in loc de un bax de 6 doze iti mai scaneaza din cand in cand unul de 24 de doze.
  Am fost si la un magazin alimentar unde am gasit multe produse la pret mai mic decat la noi, dar ceea ce m-a impresionat a fost viteza casieritei. Amandoi nu eram in stare sa punem produsele in cos pe cum le scana ea, lua vreo 4 odata si le trecea foarte repede. Nu au fost probleme ca nu citeste codul sau eu mai stiu ce.
  Lucrurile se mai indreapta si la noi si sunt deja multe firme care intradevar pun clientul pe primul loc, dar inca suntem tratati ca ultimii oameni in multe locuri

  Tags: clapari, skiuri