• Home
• Eu bebelusha

bebelusha.net

• 1 Mai

  30Apr
  Categories: Cu si despre una alta Comments: 2

  Ce ciudat…aproape in fiecare intai ale lunii e o sarbatoare. 1 ianuarie prima zi a anului, 1 martie martisorul, 1 aprilie ziua pacalelilor, 1 mai muncitoresc, 1 iunie ziua copilului, 1 noiembrie ziua mortilor, 1 decembrie ziua Romaniei. Din 12 zile 7 sunt de sarbatoare.
  Maine de 1 mai muncitoresc va doresc la multi ani in caz ca sarbatoriti ceva (eu sarbatoresc…asa ca la multi ani noua, in primul rand) si va doresc sa nu lucrati, sa mergeti la iarba verde sa mancati un mic, sa beti o bere sau sa va distrati cum va place.
  Happy 1 Mai!

• La multi ani!

  23Apr
  Categories: De la lume adunate Comments: 0

  La multi ani pentru toti Gheorghe, George, Gheorghita, etc…mai ales ca am si eu unul acasa

• De ce iubim femeile

  21Apr
  Categories: Carti Comments: 0

  Da, am citit si eu intr-un tarziu cartea lui Mircea Cartarescu. Pun pariu ca daca i-ar fi dat alt titlu nu ajungea atat de celebra. Nu pot sa ma laud ca as fi citit nu stiu cat din opera lui…ceva pe la scoala la postmodernisti daca imi amintesc bine. Dar oricum nu cred ca asta e cea mai buna carte a sa. E intradevar o colectie de povestioare pe alocuri dragute si interesante care, pe mine cel putin, m-au facut sa ma gandesc serios daca pana la urma cartea nu ar fi de fapt un mare misoginism. Asa am simtit eu…poate ma insel. Omul cu siguranta a fost bine intetionat. Ce as fi vrut eu sa vad la o carte pentru si despre femei ar fi fost mai mult accent pe frumusetea interioara decat pe instinctele animalice. Si faza in care iti zice de obiectul care il ajuta pe el sa scrie si te trimite la o pagina care nu exista in carte e chiar aiurea. Mi-l si imaginez pe Cartarescu cum a planuit totul…”Ha, sa vedem cum o sa se uite ca disperatele sa vada ce e!” Femeia e curioasa prin natura ei, si curiozitatea e uneori si buna. Parerea mea…

• Femei si barbati

  17Apr
  Categories: Bancuri Comments: 0

  La varsta de 50 de ani, femeia primeste din partea barbatului o sticla cu lapte. Nedumerita il intreaba: – Dar de ce draga tocmai o sticla cu lapte? – Pai, draga mea nevasta… la 20 erai fermecatoare, ti-am adus o floare… la 30 erai dulce… ti-am adus o sampanie… la 40 erai fierbinte, ti-am adus o paine calda… insa acu’ la 50 te-ai facut cat o vaca, ti-am adus niste lapte… – Da, dragul meu, eram eu ca o floare la 20 ani, insa nu tu ai rupt prima petala… eram eu la 30 ca o sampanie de dulce… insa tu ma agitai altii ma sorbeau… la 40 eram eu fierbinte ca o paine, insa tu mancai coaja altii miezul… iar acum la 50 oi fi eu ca o vaca insa cand pleci tu de acasa… vin taurii la usa si intreaba: boul e acasa…

• Amintiri

  16Apr
  Categories: Ganduri Comments: 0

  Azi am pornit pe jos prin oras, cu mai multe treburi de rezolvat. Ma voi concentra pe ce mi s-a intamplat bun si voi incerca sa ma distrez de ghinioane si sa trec mai departe zambind. Prin octombrie anul trecut mi s-a oprit ceasul din cauza bateriei, azi mi-am facut intr-un final timp sa ma duc sa cumpar una noua. Marea mea problema era ca nu stiam unde sa ma duc pentru ca toate magazinutele cu tot felul de chestii utile, cum ar fi baterii de ceas, s-au desfiintat si in locul lor au aparut reprezentante ale tuturor operatorilor de telefoane mobile, magazine cu haine chinezesti la preturi derizori, etc. Am aflat prin bunavointa unui vanzator de la un magazin de o ceasornicarie unde as putea gasi ce ma interesa. Acolo m-a intampinat un domn respectabil, foarte binevoitor care si-a pus imediat pe ochi o lupa din aceea de-a lor ca sa vada despre ce e vorba.
  Am trecut si pe la librarie cu gandul sa imi cumpar o carte de Paulo Coelho. Nu eram hotarata daca sa iau Alchimistul sau Veronika se hotaraste sa moara…Ambele le-am citit prin liceu, imprumutate de la prieteni si mi-era dor de ele, sa le recitesc, sa ma bucur de fiecare pagina ca si cum le-as fi citit pentru prima data. Am pus mana pe Veronika si pe o carte de Marquez si nu mai imi ajungeau banii si de Alchimistul. O sa-l iau cu alta ocazie…intotdeauna il voi citi cu mare placere. Desi poate multi cred ca acest autor scrie un gen comercial si usor dar nu e asa. E asa de popular pentru modul sau simplu si accesibil tuturor de a povesti lucruri profunde. Cand am ajuns acasa, ghici ce am inceput sa citesc din cele doua carti cumparate? Dar despre asta voi mai scrie cu alta ocazie. Retraiesc senzatii de care mi-era dor…ma simt linistita, ma simt bine.
  Plimbarea de azi mi-a amintit de liceu, cand mergeam aproape in fiecare zi prin centrul orasului numai ca sa vad ce mai este nou, sa vad lumea. Atunci nu mi se parea mult sa merg atat de mult pe jos. In vremurile alea sigur nu stateam fara baterie la ceas jumatate de an din lene. Acum oriunde ma duc ma duc cu masina, decat sa trec drumul si sa merg la piata mai bine iau masina si merg la un supermarket. Mi-e, intr-un fel dor de vremurile alea, cand totul mi se parea atat de usor si in acelasi timp atat de greu. Scriam scrisori si ma duceam la posta in fiecare saptamana ca sa iau timbre, chiar ma grabeam ca sa ajunga scrisoarea la destinatar ziua urmatoare si sa aiba si el timp sa imi scrie una pana la sfarsitul saptamanii. Nu mi-am imaginat ca viata mea va lua acest curs, si de multe ori ma gandesc oare cum o sa fiu peste alti 5 ani?
  Nici nu mi-am dat seama cat s-a schimbat orasul in anii astia si cat au decazut afacerile proprii sau de familie si cat au crescut magazinele mari si supermarket-urile. Planul pentru cele 7 sau cate mall-uri trebuie sa se contruiasca mi se pare ireal dar nu m-as mira ca peste un an sau doi sa fie deja gata si alte constructii gigant care inghit afacerile mici, sa se construiasca.

• Nu pot sa cred

  11Apr
  Categories: Cu si despre una alta Comments: 1

  Lumea ar putea zice ca sunt rea si ca nu stiu sa fac altceva decat sa bag de vina. Nu ma pot abtine. Ma enerveaza lipsa de profesionalism, nu stiu daca in alte tari e altfel dar cineva spunea “Clientul nostru, stapanul nostru”. Mai este mult pana a se ajunge aici si poate ca ar fi oarecum exagerat dar mai multa atentie nu strica. Daca te enerveaza oamenii sau nu poti sa te porti frumos atunci mai bine gaseste-ti altceva de lucru, nu in comert.
  Ma duc la farmacie si cer un medicament de care nu am mai luat pana acum, deci nu stiam cum trebuie sa arate. Platesc si ma duc acasa. Cand desfac punga citesc pe cutie ca ar trebui sa contina doua flacoane, cand deschid doar unul. Citesc instructiunile care spuneau ca cele doua solutii se amesteca si se foloseste cu un aplicator care nici ala nu era acolo. Asa ca am mai facut un drum la farmacie sa intreb daca solutia e preparata (desi ma miram eu sa faca ceva in plus) sau daca pur si simplu lipseste una din ele. Mi-au dat alta cutie, si mi-au spus ca trebuia sa verific…ceea ce nu credeam a fi de datoria mea. Asta mi-a amintit de inca o intamplare tot la farmacie, cand mi-a dat in loc de pastile pentru durere de gat, tetraciclina. Aveam reteta de la doctor, probabil ca nu au inteles scrisul

• Invitatiile

  09Apr
  Categories: Cu si despre una alta Comments: 2

  Ieri am incheiat in sfarsit preumblarile la Timisoara dupa invitatiile de nunta. Pentru ca si asa aveam drum pe acolo si ne-au placut mult am decis sa le facem la o firma din Timisoara. Ne-am gandit cum sa fie textul, cu greu am ales un citat inteligent pentru introducere, am scris textul la calculator sa nu fie probleme ca nu se intelege si am mers sa alegem modelul de invitatie. Am facut contractul, ei au promis o promptitudine desavarsita si am stabilit datele pentru bunul de tipar si pentru ridicarea comenzii.
  Ma prezint eu la data si ora stabilita pentru a verifica bunul de tipar, care nu ajunsese inca prin fax. Dupa vreo 15 min a aparut. Era foarte greu de citit, se vedea foarte prost ce scrie acolo dar m-am straduit. Cand ajung la numele parintilor mei stupoare: scria Octavia si Minerva. Ma mai uit odata, nu se poate. Asa scria, eu de fapt cica aveam doua mame.(!?) Cata lipsa de interes poate fi din partea lor ca sa scrie asa ceva, si de ce trebuie eu sa corectez greselile de tipar ale lor? Am ras copios si ne-am intors penste o saptamana cand trebuiau sa fie gata. Nici vorba de asa ceva…neintelegeri intre ei si tipografie…ca ei au trimis bunul de tipar, ceilalti ca nu l-au primit. Si uite asa am mai facut inca un drum in plus la Timisoara, dar macar invitatiile au iesit bine. Chiar nu inteleg de ce nu se poate sa mearga totul bine, sa se tina toata lumea de termene.

• Lacul Lebedelor

  08Apr
  Categories: Cu si despre una alta Comments: 0

  Nu am scris despre spectacolul balerinilor de Moscova pana acum pentru ca am sperat sa ajung sa pun si un filmulet…tot nu am apucat asa ca voi mai reveni la acest subiect.
  In primul rand mi-a fost frica sa nu uit cand e spectacolul pentru ca biletele le-am luat cu vreo luna jumate inainte. Ne-am intolit frumos amandoi sa mergem sa vedem lebedele. Sala a fost plina, in principiu cu oameni putin mai in varsta sau de bunici care si-au luat nepotii cu ei. Ce au inteles cei mici si daca vor tine minte ca au fost la acest spectacol nu stiu. Parintii mei sustin cu vehementa ca m-au dus la circ cand am fost (mai) mica dar eu nu-mi aduc aminte nimic. Tot ei spun ca am dormit dusa tot spectacolul.
  Cand au intrat balerinii in scena m-a bufnit rasul. Ideea de barbati in colanti intotdeauna mi-a starnit rasul. Dar evolutia lor pe scena a fost admirabila, o tehnica bine pusa la punct si un talent innascut. Costumele si decorurile au fost de asemenea foarte frumoase si sugestive. Pacat ca teatrul nu are o scena mai mare.
  Povestea cred a exprimat-o foarte clar Sebi. Dar pe langa lebedele din teatru a mai fost un lebadoi negru pe cladirea teatrului care le-a facut concurenta balerinilor care evoluau inauntru.
  Pe scurt a fost frumos, a fost pe masura asteptarilor sau chiar mai mult. Se vede ca sunt profesionisti si ca lucreaza foarte mult.
  Nu a existat nici cea mai mica desincronizare sau greseala. Bravo!

• 1 Aprilie

  03Apr
  Categories: Ganduri Comments: 1

  Anul acesta 1 aprilie a trecut neobservat pentru mine. Nu m-a pacalit nimeni…adica nici nu a incercat sa ma pacaleasca. Am tot auzit la radio ca ce zi vesela e aceasta in toata lumea. Deja imi imaginam o multime de oameni care nu faceau altceva o zi intreaga decat farse colegilor, vecinilor, etc.
  Cand eram mai mica ne distram de minune. Cu toate ca glumele erau oarecum ciudate si poate si lipsite de haz, ideea aia ca totusi ai incercat sa faci o gluma te amuza. Chestiile gen: vezi ca arde sau ti-a cazut un nasture (acum avem fermoar deci nu se mai aplica) cu toate ca stiai ca sunt glume totusi mai verificai odata. In ultimii ani a mai ramas doar tata pe baricade. El pacalea intreaga familie. Daca nu ne intalneam in ziua respectiva tot imi trimitea un sms cu “breaking news” ca cine stie ce s-a intamplat. Dar anul asta nimic. Oare isi pierd oamenii simtul umorului?