• 29Feb
    Categories: Personal Comments: 3

    Dupa lungi si furibunde cautari mi-am gasit perechea! Era si el singur, se uita gales la mine de dupa sticla vitrinei. A fost dragoste la prima vedere. El e “the one”. Era asa de frumos, alb, sclipitor, nici prea inalt nici prea scund, potrivit, exact cum l-am visat. Dupa cateva momente de admirari reciproce de la distanta si dupa ce mi-am recapatat rasuflarea am facut primul pas. Am facut cunostinta, ne-am plimbat putin sa vedem cum ne intelegem si l-am luat acasa fara sa mai stau mult pe ganduri. Am dat fuga cu el sa-l prezint si la mama care a fost si ea impresionata de asa o frumusete. Ce mai, pantoful imi venea perfect!

    dscf3151.JPG

  • 24Feb

    Dupa o noapte de sambata foarte lunga, petrecuta cu prietenii in oras a urmat odihna de duminica dimineata (a se citi “dormit pana la amiaza”). Vremea a fost foarte frumoasa, cald, soare asa ca ne-am gandit sa facem o plimbare. Si ieri am mai fost la plimbare pe malul Muresului asa ca nu mai prezenta asa interes. La propunerea lui Sebi am mers la o plimbare la padure. Am lasat masina la unul dintre restaurantele de la Trei insule si am plecat mai departe pe jos, prin padure. Erau destul de multi oameni care au iesit la un mic, un gratar atrasi de vremea buna. Mai departe am mers la un lac si am stat la un suc pe marginea lui impreuna cu inca doi prieteni care au venit ulterior. Dupa atata frig si vreme rea am si uitat cum e sa respiri aer curat, sa nu mai fi infofolit intr-o gramada de cojoace. Abia astept si alte duminici asa de frumoase ca si ziua de azi sa iesim la gratar si la iarba verde, sa mai respiram putin aer curat, ca in oras nu prea avem parte de el.

  • 22Feb

    Acum doua saptamani am fost la Viena impreuna cu Sebi si inca doi prieteni, Ana si Norby. Scopul calatoriei era vizitarea obiectivelor turistice din Viena si cumparaturi la Parndorf si pe celebra strada Mariahilferstrasse. Am plecat de acasa dimineata devreme, cu ochii inca umflati de somn, sau mai bine zis de lipsa lui, dar dupa cateva iesiri la aerul rece de dimineata ne-am inviorat.
    Pe la amiaza am ajuns la Parndorf, unde am petrecut aproape toata ziua. Nu m-am mirat prea tare cand am observat ca majoritatea cumparatorilor care invadasera magazinele erau romani. Unele magazine au preturi mai mici decat la noi, cum e posibil nu stiu. Daca ma gandesc la diferenta de salar intre romani si austrieci, ajung la concluzia ca romanii sunt foarte descurcareti (intr-un fel mai mult sau mai putin onorabil). Spre dupamasa am pornit spre Viena, am ajuns la pensiune dupa care am mers sa vedem centrul orasului seara. Cu toate ca a fost foarte frumos, dupa cateva ore de plimbare si poze, ne-am intors la pensiune din cauza frigului.
    A doua zi am pornit pe la amiaza cu gandul de a vizita Schonbrunn, Donau Tower, biserica Sf. Stefan si poate si Prater-ul. La Schonbrunn nu am intrat in palat pentru noi l-am vazut cu alta ocazie si am ajuns toti la concluzia ca ar fi o idee sa ne plimbam prin gradini si sa mergem la gradina zoologica. Veveritele nu au vrut sa se arate asa ca am mers la gradina zoologica. Nu am reusit sa vedem chiar tot nici acolo deoarece eram presati de timp, dar a meritat toti banii. In afara de ursi care pareau mai agitati, restul animalelor erau prietenoase. Am vazut animale pe care nu le-am mai vazut decat in atlasul zoologic si care nu traiesc in zona noastra cum ar fi pasarile Flamingo, ursuletul Koala, ursuletul Panda, elefanti, lei, tigrii, pume, pantere, mai multe specii de pinguin ( si din aia cum erau in filmul “Surf’s Up”), foci, vidre, etc. De la gradina zoologica am mers la Donau Tower, pe care l-am prins deja pe inserat. Privelistea e foarte frumoasa, si mai frumoasa probabil pentru cine nu are rau de inaltime :) Din UNO City am mers in centru la catedrala Sf. Stefan, si ea foarte frumos luminata seara.
    In ultima zi am luat tramvaiul de la coltul strazii unde era pensiunea, am mers 6 statii, dupa care am luat metroul am mai mers 5 statii, am luat alt metrou 2 statii si am ajuns la strada Mariahilferstrasse. Ne-am descurcat foarte bine cu mijloacele de transport in comun si datorita binevointei gazdei noastre care ne-a explicat cu lux de amanunt ce tramvai/metrou sa luam, de unde luam bilete, etc. Toata ziua am petrecut-o prin magazine si seara am plecat spre casa. A fost o vacanta foarte scurta, trei zile e putin pentru a vizita un oras atat de mare. Oricum am ajuns concluzia ca de oricate ori mergi la Viena poti sa vizitezi ceva nou.
    Poze aici.

  • 22Feb

    Azi am fost impreuna cu viitoarea nasa prin oras sa cautam rochita de mireasa. Am fost la mai multe magazine si am probat rochiile care mi-au placut mai mult. Majoritatea vanzatoarelor au fost amabile si binevoitoare. Desi am vazut doua rochii care mi-au placut foarte mult inca mai caut si altundeva, asa ca sa fiu sigura de alegerea facuta. Odata in viata (de preferinta) sunt mireasa, vreau rochia mea de printesa:)

  • 21Feb
    Categories: Personal Comments: 1

    Deoarece am avut ceva timp liber si pentru ca asta a fost dorinta lui Bastylica , ieri m-am indeletnicit cu niste cozonaci. Reteta pe care o am e de la o vecina. Ideea e ca ies foarte aratosi si gustosi. Poze mai jos:

    Cozonac

    Cozonac

    Cozonac

    Cozonac

  • 19Feb
    Categories: Filme Comments: 1

    Filmul “Awake”,cu Jessica Alba si Hayden Christensen, este complex si bine realizat. Un film despre iubire, tradare, bani si riscurile unei operatii. Clayton este un multi milionar care detine jumatate din New York, nu a fost cu metroul niciodata si traieste intr-un palat, dar mereu in dorinta de a-l egala pe tatal sau, decedat. In scena apare Jessica Alba ca asistenta personala a mamei lui Clayton. Intre cei doi apare o idila, dar Clayton este bolnav si are nevoie de un transplat de inima, grupa lui de sange fiind foarte rara. Ce se intampla in sala de operatie va las sa descoperiti singuri.
    Dupa vizionarea acestui film stai putin si de gandesti daca chiar cunosti persoana de langa tine. Filmul aduce multe semne de intrebare pentru oricine il vede.

  • 18Feb
    Categories: Ganduri Comments: 3

    Am trecut si eu pragul de 1000 de visits in total. Stiu ca pentru unii nu e mult dar eu ma bucur. Traficul nu e important pentru mine, nu am scris pentru asta niciodata. Dar ma bucura faptul ca blogul meu mai e citit de cate cineva, asta mai ales ca nu mi-am facut reclama deloc. Nu am pus niciunde link catre pagina mea. Va multumesc celor care ma cititi si va astept in continuare.

  • 18Feb
    Categories: Ganduri Comments: 2

    Azi am avut ultimul examen din sesiunea asta si totodata din facultatea asta. Cu toate ca e a noua sesiune (numai cand ma gandesc mi se zburleste parul!) mi se pare ca timpul a trecut foarte repede. Gata cu noptile lungi dinaintea examenelor, cand mai stateam “putin” sa mai repet si cand ma uitam la ceas credeam ca visez. Bineinteles, tehnica asta o aplicam doar daca examenul era de la 8. Mergeam la examen fresh, cum reuseam nu stiu nici acuma, si energia asta ma tinea pana dupamasa cand picam de oboseala.

    Invatam in diferite maniere: modul constiincios si organizat, adica imi programam cate cursuri sa invat pe zi; modul disperat, cand in ultimele doua zile sau chiar ultima zi invatam o mare parte din materie…si multe altele. In functie de locul unde eram acasa sau la garsoniera aveam si ore preferate pentru invatat.

    Anul asta, in ultima sesiune, a trebuit sa-mi reorganizez modul “stresiune”. Si cu toate ca a fost ultima parca am avut un nod in stomac pe tot parcursul ei, parca nu-mi doream cu atata disperare ca de obicei sa se termine. Stiam ca e ultima sesiune, cu ea se termina un mod de viata de-al meu. In fiecare an timp de doua luni eram pe modul sesiune, aveam un alt mod de viata. Acum s-a terminat. Cand am iesit din examen si am stat de vorba cu colegii “Tu ce ai facut?”, “Pe ce rand ai fost?”, “Cum se rezolva problema?” m-am gandit ca asta va fi ultima data cand vom sta asa si vom vorbi. Ciudat, nu m-am simtit usurata.

    O prietena mi-a spus odata “Partir c’est mourir un peu”. Atunci n-am inteles, dar acum cand o noua pagina e pe cale sa inceapa, mi se pare ciudat ca trebuie sa lasi ceva in urma pentru a putea trece mai departe. Ce bine ar fi sa putem sa luam totul cu noi, sa nu ne despartim de oamenii si lucrurile dragi noua, sa ramanem cu mai mult decat amintiri.

  • 06Feb

    Am primit urmatoarea leapsa de la Maya:

    1 -Cat timp acorzi internetului

    2- Cel mai interesant blog pe care-l citesti

    3- Trimite leapsa catre 5 prieteni/cunostinte/persoane ce citesti frecvent

    1. Depinde…sunt zile intregi cand nu deschid calculatorul iar in altele ma prinde un subiect si nici nu-mi dau seama cum trece vremea. Deci, intre 0 si 7 ore pe zi.

    2. Sunt multe bloguri interesante dar cel care este cel mai apropiat de gustul meu e blogul Smillei

    3. Trimit leapsa tuturor celor care o vor pentru ca poate unii au primit-o deja si nu vreau sa ma repet.

  • 05Feb

    Cu greu m-am decis azi pe la amiaza sa ies din casa cu intentia de a-mi recupera masina de pe o strada din apropiere. Deoarece am facut greseala de a ajunge mai tarziu decat vecinul de la 1 care isi parcheaza masina de la firma pe doua locuri de parcare ca sa arate cat e el de grozav nu am mai putut lasa masina in curtea blocului. Profitand de iesirea dupa masina ma gandesc sa verific cutia postala, poate am primit ceva. In cutie nu erau decat niste reclame, scrise in maghiara asa ca nici macar nu mi-am dat seama daca ma injura sau ma pofteste sa cumpar mai stiu eu ce. Dupa ce inchid cu lacatul albastru (are si el personalitate) cutia ma uit si la avizier. Vad o hartie noua: era avizul de primire de colet pentru Bastylica pus acolo ca la spectacol. Deoarece el a uitat sa treaca numarul apartamentului cand a facut comanda a pus numele pe cutia postala. Dar se pare ca postasul nu a vazut singura cutie cu numele de o schioapa pus pe ea si s-a gandit ca e mai bine sa-l afiseze la avizier.
    Bravo domnule postas! Daca facea cineva o gluma proasta si lua avizul? Platea el depozitarea? Sau mai era trimis odata pe cheltuiala lui?

FireStats icon Powered by FireStats